La o majorare de capital, asociatul minoritar al unui SRL are un instrument principal: dreptul de preferință, adică posibilitatea de a subscrie noile părți sociale proporțional cu deținerea sa. Exercitat, dreptul îi păstrează procentul. Dacă renunță ori rămâne pasiv, cota i se diluează, iar odată cu ea scad greutatea votului și partea din dividende.
Despre majorare se scrie de obicei din unghiul celui care o propune. Pentru asociatul cu 10, 20 sau 30% din părțile sociale, aceeași operațiune ridică alte întrebări: cât trebuie să aducă pentru a-și păstra poziția, până când și ce pierde dacă nu participă. Răspunsurile de mai jos urmează explicațiile de pe Majorare Capital ONRC, platforma ADISAF SRL dedicată capitalului social.
Cum arată majorarea de pe locul minoritarului
Primul lucru de înțeles este că minoritarul nu poate, de regulă, să oprească singur majorarea. Legea nu mai cere unanimitate la SRL. Regula este majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990).
Partea a doua a regulii trebuie citită cu atenție. Unele acte constitutive cer o majoritate mai mare ori chiar acordul tuturor pentru modificarea capitalului, iar atunci poziția minoritarului este cu totul alta. Înaintea oricărei discuții, el recitește actul constitutiv al firmei și află ce greutate are votul său. Fără acest pas, negociază pe presupuneri.
Dreptul de preferință la SRL: regulile vin din acte
Dreptul de preferință le permite asociaților existenți să subscrie cu prioritate noile părți sociale, proporțional cu deținerea, tocmai pentru a-și păstra procentul. La societatea pe acțiuni, legea fixează un termen minim de o lună pentru exercitarea lui (art. 216). La SRL, un asemenea termen nu este stabilit de lege.
Regulile vin, așadar, din actul constitutiv și din hotărârea de majorare, care trebuie să arate două date: termenul de preferință și termenul de vărsare. Pentru minoritar, proiectul hotărârii este documentul de citit rând cu rând. Un termen de preferință de câteva zile, comunicat târziu, poate goli dreptul de conținut, chiar dacă pe hârtie acesta este recunoscut.
Ce se întâmplă cu procentul: un exemplu ilustrativ
Site-ul folosește un exemplu simplu, cu cifre ipotetice. Asociatul A are 70%, asociatul B are 30%, iar capitalul de 100.000 de lei urmează să se dubleze. Dacă ambii subscriu proporțional, adică A aduce 70.000 de lei și B aduce 30.000 de lei, procentele rămân neschimbate.
Dacă B renunță și A subscrie întreaga majorare, tabloul se schimbă. A deține părți sociale de 170.000 de lei dintr-un capital de 200.000 de lei, adică 85%. B rămâne cu părțile sale de 30.000 de lei, care reprezintă acum 15%. Nu a pierdut nicio parte socială, dar ponderea lui s-a înjumătățit.
Urmările se văd în trei locuri: la vot, unde o cotă mai mică poate coborî sub pragurile care contau în actul constitutiv, la dividende, care se împart după procente, și la majoritățile necesare pentru hotărârile viitoare.
Renunțarea se face în scris, nu prin tăcere
Un asociat poate avea motive bune să nu participe: nu dispune de bani în acel moment sau nu vrea să investească mai mult în firmă. Renunțarea se face, de regulă, prin declarație scrisă. Acordul unui asociat care nu a fost consultat nu poate fi presupus, iar o majorare construită pe o renunțare inexistentă este vulnerabilă.
Înainte de a semna, minoritarul își face câteva socoteli:
- ce procent va avea după majorare, dacă nu subscrie nimic;
- ce drepturi din actul constitutiv depind de un anumit prag de deținere;
- cum se modifică partea lui din dividendele viitoare;
- ce majorități vor putea fi atinse fără votul său.
Abia cu aceste răspunsuri în față, renunțarea devine o decizie luată în cunoștință de cauză și nu o semnătură dată din politețe.
Prima de emisiune, o frână pentru diluare
Există și o cale de mijloc între a subscrie tot și a accepta diluarea completă. Prima de emisiune este suma plătită peste valoarea nominală a părților sociale noi. Ea pornește de la o idee de bun-simț: dacă firma valorează mai mult decât capitalul ei social, cine intră sau își mărește participarea plătește valoarea reală, nu pe cea nominală.
Exemplul ilustrativ al site-ului arată diferența. Într-o firmă cu un capital de 10.000 de lei, în care minoritarul deține 40%, celălalt asociat aduce singur 20.000 de lei. Subscris la valoarea nominală, aportul îl coboară pe minoritar de la 40% la 13,33%. Dacă asociații convin că firma valorează 100.000 de lei înaintea aportului, aceeași sumă aduce mai puține părți sociale, restul fiind primă de emisiune, iar minoritarul rămâne la 33,33%. Banii aduși sunt aceiași, iar deosebirea vine doar din felul în care sunt transformați în părți sociale. Minoritarul care nu poate subscrie are, deci, un argument legitim: majorarea să se facă la o valoare care reflectă firma, nu doar cifra din actul constitutiv.
Dovezi scrise și un calcul făcut din timp
Disputele dintre asociați se tranșează rar pe amintiri. Convocarea, proiectul hotărârii, comunicarea termenului de preferință, răspunsurile și eventuala renunțare se păstrează în scris, cu dată. Regula îl apără pe minoritar, dar și pe majoritar, care poate arăta că a respectat procedura.
Mecanismul și situațiile aparte sunt tratate în articolul despre dreptul de preferință al asociaților la majorarea capitalului. Pentru cifre, Majorare Capital ONRC are un simulator de structură a asociaților, care arată orientativ noile cote în funcție de cine subscrie și cu cât. Instrumentul rulează în browser, fără cont, iar rezultatul nu ține loc de analiză juridică.
Când asociații nu se înțeleg asupra condițiilor, Majorare Capital ONRC recomandă consultarea unui jurist. Platforma are rol informativ și nu oferă consultanță juridică. Pentru minoritar, ordinea firească rămâne aceeași în orice firmă: actul constitutiv citit, procentele calculate, pozițiile exprimate în scris și abia apoi votul.
